​(Fotografie preluată cu acceptul autorului: Ioana Moldovan. Link facebook aici )

Am auzit tot felul de revendicări. Unele năstrușnice, altele dubioase. Cum ar fi dizolvarea comisiilor de supraveghere SIE și SRI. Mă întreb cine e voinicul care a venit cu ideea asta și cum a gândit-o? Eu nu pot emite nici măcar opinii pe subiectul acesta, darămite să le susțin în stradă. Nu am competență.

Eu îmi fac datoria civică de a veni cu revendicări acolo unde mă pricep. Și revendicările mele vin pe fondul nevoii de normalitate.

Pe scurt

În calitate de antreprenor îmi doresc sa fiu legal și sa nu fiu pedepsit dacă nu pot sa fiu legal deși am depus toate eforturile atâta timp cât nu am adus nici un prejudiciu nimănui.

Pentru asta propun trei măsuri concrete:

1. Un centralizator oficial cu toate legile și cu toate taxele specifice unei activități.
2. Nerespectarea unei reglementari care nu aduce prejudicii nici statului și nici altor persoane, sa nu mai fie pedepsită cu amendă ci cu avertisment și un termen până la care să te conformezi. Dacă nu o faci – ok, primești amendă.
3. Organele fiscale să ofere consultanță la cererea contribuabilului. Pentru că dacă întreabă cum să fie legal înseamnă ca vrea să fie legal iar tu, organul de control, trebuie să ai funcție de prevenție.

De ce e necesar.

Pentru că acum, există un labirint de legi și taxe pe care nu le mai poate nimeni cunoaște în întregime. Unele ne-aplicabile și o știu asta inclusiv inspectorii fiscali, altele irelevante și la fel, o știe toată lumea.

Consecința acestui haos legislativ e că nu poți fi legal. Nu 100%. Și atunci de ce să te mai chinui?! De ce să plătești toate taxele (pe care le cunoști) dacă oricum îți iei amendă?

Pe lung

Introducere

În România antreprenor = contravenient. Nu e glumă, nu sunt genul care sa fiu veșnic opozant sau pururi plângăcios. Organele de control când verifică o firmă au un singur document: Proces‐verbal de constatare și sancționare a contravențiilor. Atât. Pentru că nu e posibil să nu fi contravenient. Rămâne de stabilit cu ce anume și cât de grav e.

Adică toată lumea fură? Nu, evident că nu. Problema e că tot timpul va fi un act lipsă, va fi un formular necompletat, un registru pe care trebuia sa-l cumperi și nu ai făcut-o, o chichița discutabilă în contabilitate care nu afectează nimic, dar nu e conform legii.

Exemplul 1: firmă de distribuție, nu ai casă fiscală pentru că nu ai magazin. Vine un prieten în vizită și cumpără ceva. Îi facturezi – adică înregistrezi TVAul și profitul – și îi dai chitanță pentru suma încasată.
Nasol. Tocmai ești pasibil de o amendă de multe mii sau zeci de mii de lei. Nu intru în detalii acum dar deși nu aduci nici un prejudiciu statului – ești pedepsit.
Păi nu mai bine vinzi la negru?! Și atunci fraudezi statul de TVA și impozit pe profit?! Nu e #normal să fiu pedepsit dacă plătesc taxele și să scap doar fraudând statul.

Exemplul 2: la începutul carierei mele lucram la o firmă care importa servere IBM. Când am avut o vânzare trebuia tradusă o factura. Șefa mi-a atras atenția ca la importul precedent a luat amendă pentru că a încadrat o componentă în altă grupă de cheltuieli decât trebuia. Am întrebat-o care a fost impactul? Au fost taxele mai mici sau ce? Nu, totul era la fel, firma plătea aceleași taxe. Și atunci?
Ca să nu mai repetăm ilegalitatea sun la ANAF și întreb cum trebuie procedat. Pentru că vrem să fim legali. O doamnă acră mi-a răspuns că ei nu știu, e treaba mea. Ei îmi spun când vin în control dacă a fost bine sau nu – plus amendă.
Nu e #normal să vreau să fiu legal și să nu știu cum și să nu mă ajute nimeni. Nici să fiu amendat dacă nu am aduc nici un prejudiciu.

Principiile de la care plec pentru aceste propuneri.

Lacătele sunt pentru oamenii cinstiți.

Pune prea multe și nu mai vine nimeni. Hoții nu au nici o problemă, ba chiar le atragi atenția.

Cam așa și cu legile făcute prost. Ca să nu poată fura hoții, nu lași oamenii cinstiți să trăiască. Pentru că cei din urmă le vor respecta iar hoților nu le va păsa pentru că de aia sunt hoți.

Stăpânul hapsân face sluga ticăloasă.

Tratează un om ca pe un rău-făcător și va deveni unul. Dacă tot aia e, la ce bun să se chinuie să fie corect?!

Sursele problemei

Inspectorii fiscali sunt bonificați în funcție de amenzile date.

În sine, acest lucru este benefic iar eu îl susțin ca fiind o măsură bună. Diavolul stă în amănunte însă.

Cei care fraudează premeditat studiază legea și își iau măsuri în consecință. Se acoperă și eventual au contracte cu avocați, sunt pregătiți. Prin urmare sunt greu de prins și de dovedit.
Rămâne însă antreprenorul tipic. Cel care are o idee și vrea să facă ceva cu ea. Cel ce depune eforturile în direcția creării de valoare și nu la cum să fentezi statul. El e victima perfectă pentru că el nu are avocați, nu are firme fantomă, nu are prieteni sus-puși care să-l protejeze.

Ah… și partea cea mai tristă: companiile străine sunt favorizate. Ele au o ambasadă la care să se plângă și care intervine și cere explicații. Nasol, complicat, mai bine nu. Antreprenorul roman autentic nu are pe nimeni. Probabil nu are nici bani sau timp să meargă în instanță.

Așadar, e mai ușor să amendez 10 români cinstiți pentru că nu au respectat o virgulă neimportantă dintr-un paragraf uitat decât un hoț autentic care e protejat de avocați și și-a luat toate măsurile că doar știe că fură. Iau bonusul – ura și la gară. Economia moare pentru că supraviețuiesc doar hoții dar asta nu e problema mea. Eu mi-am făcut datoria de inspector fiscal și am prin contravenienți. Marea Corupție… eh… complicat.

Legile sunt multe, prea multe, cu modificări și abrogări și modificări ale modificărilor

Noi antreprenorii vrem să le respectăm. Pe toate. Pe toate cele care fac sens pentru că unele și voi da imediat exemplu, sunt imposibil de respectat.

Ca sa va dați seama de magnitudinea problemei vă spun doar că nici inspectorii ANAF nu știu toate legile și, mai mult decât atât, ele se aplică diferit de la regiune (județ sau sector) la regiune. Nu din rea intenție ci pentru că nu sunt clare.

Și de ce? De ce există situația asta? Rea voință? Îmi pare rău dar nu prea sunt fan al teoriilor conspirației. Din experiența mea incompetența face victime mai multe și mai mari decât conspirațiile.

Organele de control au rol punitiv și nu de prevenire cum ar trebui

Dacă eu vreau să mă asigur că sunt legal, ce pârghii am? Nici una.
S-a ajuns la situația aberantă în care legile sunt dezbătute pe forumuri și lumea se informează de acolo. Adică unii ca mine – fără competențe în domeniu – își dau cu părerea. Și se cristalizează un numitor comun. Și dacă o aplici și nu e bine… ghinion.

Soluțiile propuse de mine

Centralizator oficial cu toate legile și cu toate taxele specifice unei activități.

Un site. O bază de date. Îmi aleg activitatea firmei mele și îmi apar toate reglementările în vigoare. Toate. Astfel încât dacă eu respect ce scrie acolo nu trebuie să îmi fie frică de nici un inspector. Să dorm liniștit.

Hai că în eRepublic e posibil. Cu tehnologia actuală e chiar ușor. Dacă se și face ordine în legi.

Consultanță legală oferită de stat

Dacă nu îmi e clar ce trebuie să fac într-o situație, legiuitorul să-mi explice. Pentru că asta însemnă că eu vreau să fiu legal și nu știu cum. Și e datoria lui să îmi explice dacă nu e clară legea.

Ah… și dacă vreau să mă asigur că am făcut totul legal să pot solicita o inspecție. Sunt de acord și să o plătesc. Inspecție care să-mi spună – angajant! – dacă greșesc undeva și ce trebuie să fac ca să fiu legal. Și dacă fac tot, orice control ulterior să nu aibă nimic de obiectat. Dacă ceva tot nu e bine, cei care au făcut inspecția solicitată să răspundă legal și material. Eu mi-am făcut datoria.

Dacă contravenția nu a adus prejudicii – să nu fie pedepsită.

Serios acum, dacă am emis chitanță unei persoane fizice, ca excepție, însemnă că am înregistrat documentul contabil. Are trasabilitate, voi plăti taxele și impozitele.
Dacă nu am un registru, un caiet, un formular – nu am făcut nici o crimă. Să mi se pună în vedere că e necesar și mă conformez.

Atâta timp cât nu am adus nici un prejudiciu, nu am fraudat și nu am periclitat nimic, corect e să nu fiu pedepsit. O să mă și conformez, nu e problemă.

Prin urmare păstrăm bonificația inspectorilor fiscali pentru amenzile date pentru că da! e o măsură bună. Însă ne asigurăm că ea are și efect. Nu pentru orice detaliu irelevant ne facem targetul de amenzi. Și dăm posibilitatea celor care vor să fie legali, să fie, iar dacă nu sunt pe chestiuni minore și fără rea intenție, nu îi amendăm.

Și o istorioară de final

Ca să vedeți discrepanța dintre cele două lumi: legiuitorul și mediul privat.

Eram la un eveniment organizat de Camera de Comerț a Hong-Kong-ului. Intr-un grup unde era și un secretar de stat se discută despre aspectele legale, aprobări, etc. Eu vin cu ideea descrisă la pct. 1. D-nul secretar de stat începe să radă de mine și îmi răspunde: “Cine credeți dvs. ca poate să le centralizeze pe toate?! Și să le mai și actualizeze… ahahhaaa…”. Eu îi răspund printre dinți: “Noi. Antreprenorii. Nu putem dar avem obligația. Dacă nu, plătim amenzi.”.

Cam așa stă situația. E o glumă pentru toată lumea, inclusiv pentru legiuitor, să fie cunoscute toate reglementările dar e o obligație pentru antreprenori. Și atunci te miri că nu funcționează altfel decât la mica înțelegere?! Și că e corupția în floare? Nu, pentru că e încurajată de birocrație și de haosul legislativ.

Dar acum lucrurile se schimbă. Poate schimbăm și asta. În #romania2.0 vreau să cred că e posibil.

Voi ce părere aveți?