Vorbește cu ea

Dacă nu ai văzut Hable con Ella, ți-l recomand cu căldură.
Almodóvar transmite mesajul în modul intens, specific lui. Genial filmul, unul din favoritele mele.

Mai jos: experiența mea, lecția mea.

Povestea lui D.

Cum am învățat eu ce înseamnă “vorbește cu ea”.

Eram în anul I de facultate când în noul meu cerc de prieteni a apărut o fetișcană pe nume D. Pe atunci D. era la liceu în clasa a XI-a. Am început o relație pe care nu am luat-o în serios până în momentul în care eu am făcut o prostie mare. Foarte mare. Iar ea m-a iertat.
A suferit, a plâns, m-a pedepsit, dar m-a iertat. De atunci a devenit “prietena mea” cu adevărat.
După un an de relație ne-am despărțit. Eram ferm convins că nu mă iubea și că era mai mult factorul “cool” de a fi cu un student.

Nu puteam greși mai mult.

Mulți ani mai târziu, ne-am reîntâlnit. Am stat față în față și am vorbit cu ea.
Am aflat cât de mult mă iubise și cât a suferit după despărțire.
Am aflat ce rol important am jucat în viața ei.
Am aflat că ezitările ei, micile minciuni, micile falsități, toate erau forma prin care copilul care era făcea față unei situații dramatice din familia ei.
La sfârșit, am avut impresia că nu am fost în același film. Eu fusesem la unul ieftin la cinema-ul de la mall, iar ea la o dramă shakespeariană la Teatrul Național. Din fericire, la părțile frumoase ale relației am fost la aceeași piesă și ne-a plăcut la amândoi în egală măsură.

A fost vina ei că nu mi-a vorbit? Că a încercat să pară puternică și mi-a ascuns drama prin care trecea? Că în loc să-mi arate partea sensibilă mi-a arătat-o pe cea dură? Eu aș fi iubit-o mai mult pentru partea delicată. Duri putem fi toți.
A fost vina mea că nu mi-am dat seama ce se întâmplă? Că în ignoranța mea am suspectat-o de superficialități care erau atât de departe de ea cât puteau fi?

Lecția mea, lecția ei.

Stând față în față, la scurt timp după nunta ei la care mă invitase și la care am mers împreună cu iubita mea de la acel moment, am tras concluziile.

Eu am învățat că trebuie să vorbesc cu ea. Ceea ce pare inexplicabil de regulă se dovedește un adevăr simplu, doar îți lipsește informația.
Ea a învățat că e bine să ai încredere în cel de lângă tine și să vorbești cu el. Dacă nu e acolo la nevoie, nu ai de ce să-l ții aproape.

M-a iertat din nou, acum suntem așa cum e bine: prieteni calzi care vorbesc unul cu celălalt.

Epilog

Nu pot afirma că după lecția asta totul e de vis în viața mea, sau a lui D.
În comunicare e nevoie de doi oameni care să vadă aceeași piesă de teatru. Pot să aibă interpretări diferite, însă trebuie să fie aceeași piesă.
Continui să am experiențe în care comunicarea ar fi rezolvat probleme altfel insurmontabile, dar ea nu a avut loc.  Ceea ce a ținut de mine însă, am făcut. Măcar atât.

Dacă ești în postura de a nu înțelege o persoană dragă, vorbește cu ea. Nu se va întâmpla tot timpul să îți răspundă, dar, dacă o va face, șansele să reveniți în aceeași piesă sunt mari. Altfel nu.

P.S. Pentru că la data la care am scris primul draft, e încă ziua lui D., îi mai urez odată “La mulți ani!”