Hiper-Specializarea sau “du iu spic ingliș” religios

În anul I de facultate m-am împrietenit cu un grup de americani. Erau simpatici și veseli și aveau ceva din aerul acela american pe care îl vezi doar în filme. Absolvenți de California University, aveau chiar și rivalitatea cu altă universitate manifestată în stilul fain american. Mi-au dat și un tricou pe care era scris: “Hei CST, you may not like us, but your girlfriend does”.

Oamenii erau într-un turneu de schimb cultural și de promovare a limbii engleze și a culturii americane. Cum sunt mare fan al multiculturalității, ne-am împrietenit repede, iar ei m-au invitat într-un „speak-out English camp”.

Lucrurile urmau să se desfășoare cam așa: ne întâlneam în working group și un speaker ne vorbea despre ceva, un subiect aleator, ca să ne exersăm tehnica de ascultare și înțelegere în engleză. Ulterior, în working group-uri mici de 2-3 români și 2-3 americani, exersam vorbirea discutând despre subiectul prezentat în grupul mare.

Toate bune și frumoase. Un plan bun care acoperea cam ce e necesar pentru a te obișnui cu o limbă străină, vorbind-o chiar cu nativi.

Realitatea.

Tabăra se ținea la Tălmaciu, lângă Sibiu. Zonă frumoasă, oameni din toată România, grupul de americani mare și foarte simpatic.

Speaker-ul nu era speaker și nu ne vorbea despre subiecte aleatoare. Era pastor și ne ținea predici religioase. Iar în grupul mic se asigurau că am înțeles predica și continuau îndoctrinarea insistând acolo unde nu eram de acord, câteodată deranjant de mult.

Am luat lucrurile în sens filozofic și am continuat entuziaști experiența de speak-out English camp. Până la urmă nu era nici o problemă dacă discutam puțină filozofie. Chiar și pe teme religioase.

Neînțelegerile au început să apară când pastorul a trecut la atacarea unor aspecte și susținea vehement că preoții noștri greșesc. Majoritatea dintre noi nu mergeam prea des la biserică și habar n-aveam despre ce vorbea nenea acela. Cum să fim în acord/dezacord cu el? El zicea ceva de genul: “Preoții voștri vă spun că […]. Este greșit! În biblie nu se spune asta și ei vă conduc în ispită bla-bla-bla”. Noi răspundeam cu “Ăăăăă… ok! Fine by me” și asta îl înnebunea pentru că el era pregătit pentru polemică, pentru dezbatere. Iar noi eram de acord. Nici nu auzisem de chestia care îl supăra pe el așa tare, așa că de ce să nu fim de acord?!
Noi îi tot întrebam ce sectă sunt, dar răspundeau că sunt doar creștini. Creștini de care? Creștini și atât. Abia când a spus ceva de purgatoriu am început eu să mă prind cum stă treaba. Merg la pastor și îl întreb (varianta prescurtată, curățată de bla-bla):

• Nu cumva voi sunteți protestanți și discursul vostru este anti-catolic?
• Ba cam da.
• Păi vezi că aveți o problemă. Noi suntem toți ortodocși.

El cam nehotărât, după un timp de gândire îmi spune încet:

• Sigur… toți avem impresia despre noi înșine că suntem o persoană ortodoxă.
• Nuuu!!! Ortodoxie ca religie, nu ca adjectiv! îi răspund contrariat de confuzie.

Nu înțelege și îl cheamă și pe John, leaderul working-group-ului mic din care făceam parte, să rezolvăm problema de comunicare. Eu le explic despre scindarea bisericii, Roma vs Constantinopole, marea schismă, etc. Nimic. Nu auziseră de așa ceva și aveau dubii că ce zic eu e real.
Chem și eu ajutoare, le mai explică și alți români și până la urmă se lămuresc că există și altceva decât catolicism și protestantism în lumea creștină. Asta explică și eșecul discursului lor anti-catolic într-o comunitate de ortodocși.

Rezolvarea

Americanii au această cultură a hiper-specializării care pe de o parte le dă o super eficiență, pe de alta îi pune în situații hilare atunci când lucrurile merg puțin diferit.

Cum așa și grupul de care vorbeam. S-au pregătit să ne convertească la protestantism atacând catolicismul, așa că au continuat în acest stil. Nu au mai avut când să schimbe tot setup-ul și nici flexibilitatea să se adapteze la realitatea din teren. Au continuat să înfiereze practici și dogme de care noi habar n-aveam așa că nici nu aveam altă părere.

Totuși, baseball-ul și celelalte jocuri pe care le-am învățat de la ei au fost faine. Le-a plăcut și lor șeptică, kems, popa-prostu’  și ce i-am mai învățat noi.