Despre curtoazie. E sau nu e desuetă?

Acest articol este un răspuns promis Veronicăi, al cărei articol îl găsiți aici.

Demult…

Înainte să mă mut în București obișnuiam să pup mâna fetelor când făceam cunoștință. Nu pot spune ca era un gest uzual, dar îmi plăcea să o fac și îmi plăcea și reacția lor.
Am încetat când lumea a început să se mire și să fie chiar indignată de zici că făceam ceva rău. Așa că am rărit-o dar o practicam în întâlnirile de business. Asta până când o doamnă, IT Manager la o instituție financiară mare, s-a speriat și și-a tras mâna atât de violent încât m-a pocnit peste nas.

În primele luni de București, când mergeam cu tramvaiul la muncă, am sărit ca ars la un moment dat, când mi-am dat seama ca toate locurile sunt ocupate și o bătrânică stătea în picioare lângă mine. Deh… aveam standardele din Timișoara proaspete în minte. Acolo m-ar fi înjurat lumea dacă eram așa mitocan.
I-am oferit scaunul bătrânei dar ea, speriată, a plecat 2 pași mai încolo. I-am repetat invitația mai tare și deja lumea se uita cu dezgust la mine de zici că-i furam din geanta. M-am întors amărât să mă așez înapoi dar un băiețaș de vreo 14 ani se așezase pe scaunul meu și se uita foarte preocupat pe geam. Fix cât să nu observe stupoarea mea.

Oare de ce?

De ce e privită cu suspiciune galanteria? De ce e rău să tratezi o femeie cu eleganța? Soția/iubita, prietene oarecare sau necunoscute, nu contează.
O fi pentru că ne-am egalizat atât de mult încât nu mai apreciem feminitatea?! Ajungem ca în State sau Canada unde riști să fi acuzat de hărțuire sexuală dacă o faci?

Habar n-am și m-am plictisit să-mi tot pun atâtea întrebări retorice. Acum am o rețetă fixă.

Cum procedez acum

Continui să pup mâna dar nu când facem cunoștință. Ca să nu par un ciudat. Un compromis de care nu sunt tocmai mândru. Acum o fac ocazional, cu femei pe care le cunosc deja și care știu că vor aprecia și se vor bucura, fără alte complicații.

Dar e singurul compromis pe care îl fac. În rest nimic.

Când ies cu o femeie la un restaurant, intru primul în toate locațiile în care se servește alcool. Ca să nu fie neînțelegeri, o anunț că vom proceda așa, de la început.
Dacă nu e cu alcool, îi deschid ușa și o las pe ea prima. La fel, o poftesc politicos și nu aștept ca ea să aibă așteptările astea. Nu e treaba mea cu cine a ieșit înainte de mine și ce standarde aveau bărbații respectivi.
Ușa la mașină nu obișnuiesc să o deschid, recunosc. O mai fac, dar rar, nesemnificativ.

Dacă nu apreciază sau e nemulțumită de lipsa de egalitate, eh… nu mai ieșim și gata. Nu e nici o tragedie. Bine că am aflat că nu e din tribul meu.

Later edit.

Am uitat de un aspect de care mi-a amintit Veronica, printr-un comentariu pe Facebook.

Cine plătește?

Nu consider că vreuna din femeile cu care ies nu și-ar permite să-și plătească singură masa, deci exclud varianta asta din start. Restul e un dans al echilibrului între a da și a primi.

În fapt: eu insist să plătesc la prima întâlnire. Altfel nu e “date”, e “meeting”. Dacă ea se oferă să-și plătească partea, apreciez gestul dar îl refuz.
Mă simt mai bine dacă o fac și la a doua, pe același motiv.
A treia oară, nu mă deranjează să plătesc tot eu, însă devin atent la echilibrul de care pomeneam mai sus.

Până la urmă, acest dans între ofertă și acceptare și revanșare deschide porți către noi pași în apropiere, nu am dreptate?

Alte reguli în timpul întâlnirii.

Să aștepți până pot toți să înceapă să mănânce, fie că nu le-a venit mâncarea, fie că s-au dus la baie, e un gest de minimă politețe. Asta se aplică în orice formă de întâlnire, nu doar una romantică, cu o femeie.

Idem cu utilizarea telefonului. Dacă e o urgență, te scuzi. Și nu, facebook nu e niciodată o urgență.

Te anunț pe email

Primești un email când public următorul articol.

Categorii

Written by:

2 Comments

  1. Smiegel
    15 June 2015
    Reply

    S-a “egalizat” doar bucurestiul cu SUA. Ardealul si banatul inca mai are umanitate.

    • Valentin Haicu
      15 June 2015
      Reply

      De acord. Eleganta mai e inca la moda in vestul tarii.

Ai o părere? Scrie-o aici: