De unde știu că ești din București? Partea a II-a

Nota bene: am întâlnit problema mai des la bucureștenii sadea dar nu generalizez. Cunosc suficiente exemple care sunt mai punctuali decât mine.

Știu că ești din București dacă:

Ai o idee vagă despre ce presupune punctualitate și respectarea unei întâlniri. Sau al unui plan întreg.

Cutuma:

Odată o întâlnire agreată și confirmată de ambele părți nu se contramandează sau modifică decât în caz de forță majoră. Nu se întârzie mai mult decât limita permisa cultural: 15 min în România – MAXIM! In caz că apare accidental riscul de a întârzia mai mult: anunți imediat și oferi posibilitatea celeilalte părți de a anula întâlnirea. Altfel sugerezi că nu are ceva mai bun de făcut toată ziua decât să te aștepte pe tine. Urât, nepoliticos, nu se face.

Exemplu de punctualitate: la un moment dat am stabilit o întâlnire cu o firma de consultanta din Hong Kong. Discuția s-a purtat pe email, eu fiind în România, cu o lună înainte. Întâlnirea era la adresa X, ora 9:00 a.m. Hk time. La 9:10 căutam intrarea de vreo 20 de minute in ditamai complexul de zgârie nori când îmi suna telefonul (pe numarul de Romania). Secretara d-nei cu care aveam întâlnirea era îngrijorată: ce s-a întâmplat, am pățit ceva?
Ca doar de ce altceva intarziam 10 minute.

Considerat acceptabil în București:

Sa contramandezi în ultimul moment. Mai rar în business, mai des în plan personal, între prieteni.

Dacă nu primesc explicații plauzibile și relevante, eu interpretez asta așa: ceva mai important decât tine a apărut între timp așa că te las pe tine și acord importanță celeilalte variante.
Fuck you! Asa ceva nu se face și nu o să-ți mai aloc niciodată timp.

Curios este că lucrurile nu sunt percepute atât de grav de către ne-punctuali. De fiecare dată când s-a întâmplat și am cerut explicații, oamenii erau derutați și nu înțelegeau de ce m-am enervat asa. Nasol, dar chiar nu îmi pasă, e problema lor nu a mea. Eu respect cutume internaționale, așa ca nu vreau sa ma adaptez.

Exemple din București:
La un partener de afaceri e numit un nou Product Manager care solicită întâlnire cu echipa mea. Toate bune și firești, doar că la întâlnirea stabilită de o săptămână și confirmată cu o zi înainte, deșteptul nu apare. Explicația halucinantă: nu și-a trecut în calendar și acum are altă întâlnire.
Am dat dispoziție să nu se mai aloce timp și energie pentru acest partener. Am destulă experiență cât să știu că o firmă care permite o astfel de cultură nu va face mare treaba.
Alt exemplu: în AIESEC s-a făcut la un moment dat un program de mentorat. Am luat sub aripa mea două tinere speranțe cu care mă vedeam săptămânal. Unul dintre mentee a reușit perforanța de a nu ajunge la trei întâlniri consecutive. Am avut o dilemă: să reacționez corespunzător lipsei de respect sau să-mi fac datoria de mentor și să-i explic cât de rău e și ce efect are? Am ales un mixt. Ca să și înțeleagă. Rămâne de stabilit dacă mi-a ieșit sau nu.

Poate cele de sus sunt cazuri izolate și se pot întâmpla și în alte locuri. Cel mai elocvent exemplu mi se par grupurile de prieteni care nu reușesc să meargă la munte împreună. Se stabilesc câte 20 de persoane și până la implementare mai sunt 3-4. Chiar dacă e revelion și au confirmat cu 2 luni înainte. Ba chiar chiar și când e vorba să meargă la un amărât de film.
În ce mă privește, nu mai am astfel de prieteni și mă simt mai bine.

Ce înseamnă forța majoră.

Relativ recent, eu am contramandat o întâlnire business-personală pe care eu am solicitat-o, atunci când am eutanasiat-o pe Aira. Asta e o forță majoră.
Acceptabil mai e când ești bolnav sau prieteni foarte apropiați sau membrii familiei au probleme de sănătate și au nevoie de ajutorul tău.

Alte articole pe tema Clasele de precizie în punctualitate și Ce înseamnă “nu am timp”.