Problema cu taxele în România

Problema pe scurt: dacă vrei să vinzi internațional, sistemul de TVA și legislația din România te cam scot din joc.

Care-i baiul cu legislația.

Conform legislației românești, marfa (produse fizice) trebuie să fie în gestiunea ta ca să le poți vinde. Asta înseamnă că, dacă produc în China, trebuie să le import fizic în România, să plătesc transport, vamă și TVA și apoi să le export solicitând statului returnarea banilor.

Mai există o variantă care se numește “operațiune triunghiulară” care e o chestie foarte complicată. Se aplică dacă sunt implicați alți doi parteneri din care unu e din UE.
Mai e și varianta care nu știu cât e de legală, să facturezi bunurile neproduse în tară, ca și servicii.

Care-i baiul cu TVA-ul

Povestea pe scurt e așa: dacă produci, plătești facturile furnizorilor tăi cu TVA. Dacă imporți, plătești TVA-ul calculat după formula:

24% din: cost de achiziție + transport + taxă vamală (aplicată la costul de achiziție + transport).

Dacă vinzi intern produsul finit, recuperezi TVA-ul refacturând-ul la rândul tău. Dacă însă îl exporți, nu  recuperezi nimic.

Vorbim despre 24% din valoarea capitalului circulant care devine blocată. Și care costă. Banii costă și în România costă mult.

Când ai de recuperat TVA, tot ce trebuie să faci e să bifezi o căsuță pe formularul lunar al declarației de TVA.
Și apoi distracția începe.

Ce se întâmplă când soliciți returnarea TVA-ului.

Prima oară vine controlul. Până ajung, durează aproximativ 2 luni (cf. unui inspector fiscal de la S5).
Inspectorii de la ANAF sunt măsurați după cât bani aduc la buget. Vor căuta să-ți taie din deduceri și să-ți dea amendă. Ceva-ceva în neregulă nu se poate să nu ai. Un document, un formular, o hârtie care nu e ok. Ceva tot vor găsi.

După ce controlul se termină, suma stabilită ca fiind de recuperat de la stat, se consideră recuperată și din acel moment, plătești mai departe TVA-ul (dacă e cazul) ca și cum bani ți s-ar fi înapoiat.

De văzut în cont efectiv… nu se știe cât va dura. O amică care lucrează la ANAF mi-a răspuns la întrebarea asta cu un vag “se fac niște prioritizări”

Cum ne impactează.

Pentru comparație o să mă refer la tări care sunt mai bine dezvoltate economic decât noi.

În UK banii îți intră în cont pe 30 ale lunii următoare de când ai depus cererea. L-am întrebat pe amicul care are un business similar cu al meu, dacă înainte de asta nu îi vine și un control. Omul mi-a răspus mirat: “Dacă guvernul suspectează că fac ceva ilegal, sigur că vor venii. Asta însă, e treaba lor. Trebuie să demonstreze că am făcut ceva ilegal și atunci o să merg la pușcărie. Returnarea TVA-ului însă e dreptul meu și până nu se demonstrează că am încălcat legea, nu au de ce să nu mi-l restituie“. Bun simț englezesc, aș zice.

Ca să fie mai clar, să facem un scenariu: eu și englezul cumpărăm de la același furnizor, la același preț, marfă în valoare de 100 UM (unități monetare).
Transportul e mai scump până în România deoarece nu suntem Hub ca și UK iar infrastructura și volumul sunt mai mici.
Taxele vamale sunt la fel in UE însă aplicându-se la Achiziție + Transport ajung să plătesc mai mult.
TVA-ul e 20% în UK și 24% în România. Se aplică la Achiziție + Transport + Taxe Vamale.

Bun. Deci pe mine mă costă 149,73 UM aceași marfă care pe englez îl costă 138,6 UM.
Mai departe: englezul solicită returnarea celor 23,1 UM plătiți pentru TVA, îi primește într-o lună și îi repune în circulație. Eu nu îi cer și rămân cu ei blocați.
Ca să fie treaba treabă, costul banilor in UK e în jur de 4-5% DAE, în România e 10-15% DAE. Se încumetă cineva să calculeze costul total și real al taxelor?!

Ca să fiu corect, precizez că impozitul pe care englezul în plătește pentru profit, este semnificativ mai mare decât cel plătit în România. Și mai e și progresiv, nu în cotă unică! Asta ca să nu rămânem cu impresia că la alții e mai vopsit gardul.

Concluzie

Pentru producție lucrurile sunt similare. Imporți sau cumperi local materii prime și/sau servicii cu TVA. Exporți fără TVA.
Dacă marginea operațională e mai mică de 24% cum e în majoritatea cazurilor, la fiecare vânzare vii cu bani de acasă. Astfel, apare paradoxul că, dacă cumva ai un succes și brusc îți cresc vânzările, dai faliment din cashflow cu toate că înregistrezi profit operațional și mai și plătești impozit pe el.

Am discutat cu o persoană din guvern, responsabilă cu exportul și IMM-urile și i-am povestit problema. Omul binevoitor, mi-a dat cartea de vizită și mi-a cerut să-i sun dacă am probleme cu recuperarea TVA-ului. Da, sunt oameni bineintentionati în aparatul de stat și nu, nu e nimic dubios în asta. I-am mulțumit pentru intenția bună însă nu mă încântă să mă bazez pe cunoștințe și relații pentru ceva ce e dreptul meu până la urmă. Aș vrea un sistem care să plece de la premisa că nu sunt infractor până se dovedește contrariul și cred că nu e mult ceea ce cer.

Ca să rezolv problema, mi-am înregistrat o companie: Colia LTD, în Hong Kong unde modelul de contabilitate este similar celui american nu au TVA și totul este foarte simplu. Despre cum am făcut asta într-un articol viitor.

Later edit: o amică care lucrează la PWC cu specializarea pe taxe și pe care am rugat-o să-mi revizuiască articolul, completează:

Prin OUG nr. 8/2014  dacă soliciți rambursare de TVA, organul fiscal decide dacă efectuează inspecția fiscala anterior sau ulterior aprobării rambursării, în baza unei analize de risc.

Eu o cred, pentru că e specialistă, dar riscul parcă tot nu mi l-aș asuma.