Continuare. Vezi episodul 1, episodul 2, episodul 3, episodul 4, episodul 5.
Gata drama!
Gata. M-am săturat de dramă. M-am săturat de ghinioane. E momentul să preiau controlul.
Ajuns la hotel, planific următoarea zi. La cât plec, cât stau în HK, cu cine mă văd la întoarcere – le dau mail să mă ia cu mașina direct din vamă, cu cine iau cina – le dau mail să mă ia din locul X la ora Y. Ore, minute, persoane, locuri, subiect de discutat. Fără comentarii. Un mic dictator, dar funcționează.
Rezolv cu sud-americanca.
Aflu că povestea cu fata din primul episod picase pentru că se combinase cu nu știu ce francez. Ok, nicio problemă.
O sun pe a doua columbiancă pe care o cunoșteam în China. O chem să ne vedem, vine și mă relaxez în compania ei. Îmi plac fetele din Columbia.
Seara ieșim cu Maria, prietenul ei Thibaut și restul găștii lor de expați. Iese o seară super faină. Vorbesc cu nespusă plăcere româna cu Maria. Ba chiar ardelenește, ea fiind sibiancă.
E atât de bine să fii printre cei din tribul tău, chiar și la capătul lumii.
Rezolv cu firma și contul la HSBC
Următoarea zi, merg în HK la Klako, mă văd cu Nadine. Mă întreabă ce s-a întâmplat ieri. I-o retez scurt. Nu am chef de drame și de explicații. Îi cer să oprească ventilatoarele pentru că nu mă aud gândind. Îmi spune că nu se poate. Îmi strâng lucrurile și îi spun că, dacă vrea să vorbim, mergem în primul restaurant sau bar de lângă ei. Eu în hărmălaia aia nu mai stau. Strâmbă ea din nas, mai încearcă să o dea la întors, dar sunt foarte categoric: Vii sau plec singur?
Vine. Fac cinste cu o limonadă și, în mediul mai plăcut de acolo, drăguța de Nadine îmi povestește cum că patronul care e neamț e, de fapt, născut în HK. Eu îi spun că e mai degrabă bandit chinez decât neamț și ea e de acord. Decid să nu am încredere în firma lor și bine am făcut. Câteva luni mai târziu a plecat și ea de acolo. O poți găsi pe contul meu de LinkedIn. E draguță, dar prea rece pentru gustul meu.
Mergem la bancă. Tipul de la HSBC – super simpatic. Deschidem contul. Râdem, glumim, stabilim că ieșim la o bere data viitoare când vin în HK, iar până atunci el o să-mi promoveze produsele inventate de mine prietenilor lui.
Mă întorc în China. Altă viză. De data asta chiar și vameșul e simpatic, știe engleză și râdem împreună de cum a trebuit eu să ma plimb pentru HSBC.
Rezolv restul agendei
Merg la întâlniri și rezolv ce aveam de rezolvat rapid și fără mari discuții cu Twister. Mai am de rezolvat doar materialele pentru panoul solar portabil Colia.Power Photon. Iau cu mine un prieten chinez și mergem într-o piață cam cât un oraș mai mic, plină cu materiale textile de tot felul. Cumpăr ce am nevoie, le fac sul și le iau în spate. Le car ca un hamal, dar aveam o figură care nu admitea prea multe discuții, așa că nici taximetristul și nici portarul hotelului nu au zis nimic, deși au făcut ochii mari și au căscat gura.
Ziua următoare plec din China către România. Luând în spate sulul de materiale, geanta de laptop pe un umăr și valiza în cealaltă mână, rezolv situația și la aeroport, unde aveau probleme cu “covorul” meu, care era peste limită. Rezolv și cu vameșul din România, care mă oprește și mă întreabă ce sunt alea și ce fac cu ele și ajung cu bine acasă.
Acasă mă așteaptă alte probleme, că doar nu s-a oprit universul în loc pentru că am fost eu plecat din țară. Măcar cheful de dramă mi-a trecut pentru o perioadă lungă de timp. Mă apuc conștiincios să le rezolv pe toate, una câte una.
Va urma…
Epilogul și finalul în articolul următor. Folosește cu încredere formularul din dreapta sus pentru a fi anunțat pe e-mail când îl public.
Be First to Comment