Deplasarea cu cele mai multe peripeții (Ep. 1)

Una din plăcerile antreprenoriatului este posibilitatea să călătorești. Mai ales când ai un business internațional. E de-a dreptul super, fantastic, extraordinar. Sau… sau poate nu! Poate e doar un alt fals mit despre minunea de a fi antreprenor?!

Am călătorit până acum destul de mult. Nu atât de mult cât aș fi vrut, dar parcă niciodată nu va fi prea mult. Fiecare excursie/deplasare a avut peripețiile ei și poveștile ei, dar toate la un loc nu au făcut cât una anume: Hong Kong, 2012, mergeam pentru a cincea oară acolo…

Planul inițial

În toamna lui 2012 am plecat în Hong Kong cu o agendă destul de plină, dar altfel clară și deja pregătit totul. Trebuia doar să se întâmple. În teorie, ordinea era asta:

• La aeroport mă întâlneam cu o frumoasă amică din America de Sud. Urma să vizităm împreună cele două expoziții de produse electronice care se desfășurau concomitent.
• La expoziție mă întâlneam cu partenerul de afaceri neamț împreună cu care urma să înființez o companie. Totul era clar și responsabilitățile fiecăruia erau stabilite în cea mai mare parte.
• În data de […] la ora […] ne prezentam la consultanții pe care îi angajasem ca să ne asiste cu deschiderea firmei, a contului în bancă etc.
• După târguri, plecam în Shenzhen – China, unde mă aștepta un hotel de 5 stele luat la un preț excelent, cu personal care vorbea “superb English“, conform propriei descrieri de pe booking.com.
• Acolo trebuia să mă văd cu partenerii cu care lucram la Colia.Power Twister pentru a accelera ultimele faze ale proiectului și să rezolv problemele cu furnizorii de panouri solare pentru Colia.Power Photon.

Cum a ieșit

Rău. Când am aterizat, am primit SMS de la domnișoară că a apărut o mică problemă și nu mai vine deloc în HK.

În anumite situații sunt superstițios. De exemplu, atunci când o domnișoară draguță contramandează întâlnirea cu mine.
Mi-am spus în acel moment că asta nu poate fi bine și că va fi o excursie neplăcută. Am avut dreptate.

Rău. A doua zi dimineața mă întâlnesc cu neamțul. Ăsta zici că înebunise. Orice mică diferență de opinii sau idee la care el nu se ralia se solda cu un “then start the company alone, I’m out of it“. Cum naiba pornesc eu o companie cu ăsta când ne certăm de 5 ori în 6 ore?!

Pe la jumătatea zilei, obosit și plictisit de toanele lui, îi spun “ok, I will start it alone“. Neamțul se răzgândește și începe să ma convingă că e mai bine să lucrăm împreună. Eu rămân complet confuz, ce naiba vrea până la urmă?

Foarte rău. La un moment dat, afară la țigară fiind, neamțul mă întreabă dacă cumva e roșu la față. Îi spun că da și el îmi spune că nu își găsește pastilele de diabet, crede că le-a uitat acasă și că trebuie să mergem repede la o farmacie pentru că a început să-i fie rău și îi e teamă să nu intre în comă diabetică.

Super. În loc să-i sparg capul, cum îmi venea, mă apuc să-i salvez viața și caut pe careva care să știe unde găsim o farmacie. După 20 de minute, un polițist ne spune că doar la aeroport, care aeroport era puțin pe o altă insulă. Chem repede un taxi, îl bag pe neamț în el și “tooo the airport, tooo the airport” ca maimuța din celebra reclamă către taximetristul care nu știa boabă engleză.

Ajungem acolo, înainte să coborâm neamțul amețit își scapă pe jos în taxi toată servieta. Mă aplec să-l ajut să strângă și ca să ma mișc mai ușor, îmi scot borseta de pe mână.

Coborâm din taxi și realizez ca am uitat-o acolo. Mă întorc, taxiul plecase. Îi spun neamțului, care își amintește că era un taxi roșu. Alerg afară ca să caut un taxiu rosu și lucrurile arătau cam așa:

În borsetă aveam: portofelul cu toți banii, cardurile (mai puțin unul*), pașaportul, telefonul mobil, cărțile de vizită, cardurile de acces la metro și altele ce nici nu mai merită a fi enumerate.

Va urma…

Poliția din HK, prietenii mei din China și consulul României în HK, cum am dormit într-un salon de masaj cu iz de bordel și restul aventurilor în articolul următor. Folosește cu încredere formularul din dreapta sus pentru a fi anunțat pe e-mail când îl public.

Sfat util de om pățit:

* – respect o procedură pe care o recomand tuturor: când călătorești, ia cu tine două carduri conectate la același cont bancar și ține-le separat tot timpul. Unul în portofel, iar celălalt în bagajul de cală sau în hotel. În felul ăsta, dacă se întâmplă ceva, nu rămâi descoperit complet.