Despre vot. Vorbe și fapte.

Vorbe.

Când eram student în Timișoara și mergeam la Dana, iubita mea pe atunci, luam un tramvai de lângă Complex. Pe o placă de lângă stația unde așteptam scria numele primilor morți din Revoluție: două fete și un băiat. Cu vârste între 20 și 22 de ani, au murit călcați de tancuri.
Priveam placa comemorativă cu un amestec de sentimente: admirație față de curajul lor, întrebarea dacă eu aș putea face asta, gratitudine etc., dar cea mai pregnantă era ideea că aveau aceeași vârstă ca mine.

Ce s-a întâmplat atunci poate nu vom afla niciodată, dar mulțumită celor trei și a altor nu-se-știe-exact-câte mii de oameni, azi putem să… să… în principiu, putem să votăm. Și de aici pleacă restul.
Niciodată nu am crezut că după 25 de ani ne vom chinui să aducem măcar jumătate din români să voteze. În opinia mea, votul nu este un drept, ci o obligație. Una socială.

Mai multe vorbe.

Pe 2 noiembrie, la primul tur, eram stăpânit de un sentiment foarte bun. Toată lumea părea că merge la vot, toată lumea susținea ideea de a merge la vot și majoritatea opiniilor erau împărțite între doi candidați pe care îi plăceam și eu.
Apoi a urmat trezirea la realitate. Prezența la vot a fost cu un procent sub cea de data trecută. Și rezultatele au iesit altfel decât mă așteptam, dar cel mai mult m-a dezamăgit apatia și lipsa de implicare.

Fapte.

M-am cam enervat și, pentru că nu mai erau multe de adăugat la campaniile super tari deja în derulare, mi-am dat seama că nu vreau să fiu prieten cu oamenii care nu au atât de multă ambiție în ei încât să se ridice de pe canapea și să pună o ștampilă.
Am pus un post pe Facebook în care îi rugam pe cei care nu merg la vot pentru ca nu vor să-mi dea “unfriend”. Trei mi-au dat, doar unul din ei știu cine e. Nu am niciun regret, toți oamenii pe care îi admir, respect, iubesc etc. au fost la vot.

Nu cred că a contat, însă măcar am făcut ceva.

Mai multe fapte.

M-a certat Oana S. că Ardealul e codaș la vot, acum, când au un reprezentant cu șanse reale. Când eu am ripostat că noi ne mișcăm mai încet, dar sigur, mi-a spus să “walk the talk”.

Fair point, Oana.

Mi-a trebuit o zi să-mi vină ideea.
Încă una să o definesc și să calculez.
Încă una ca să primesc răspunsul de la BEC dacă e legal sau nu.
Încă una ca să o pregătesc.
Azi o lansez.

Campania: “Ai fost la vot? Dacă DA, ești prietenul nostru. Iar prietenii cumpără la prețuri speciale.”
Pe FunGadgets.ro, toți care au votat primesc discount 20%. Până pe 16 noiembrie.
Găsești aici toate detaliile: http://www.fungadgets.ro/blog/noutati-gadgeturi/daca-ai-votat-esti-prietenul-nostru

Sună bine? Nu am terminat. Povestindu-i lui Ariel ideea mea, a sărit imediat: Dacă tu dai discount, eu fac transportul gratuit [detalii aici]. Nu v-am spus eu că prietenii mei sunt pe aceeași lungime de undă cu mine?

Și uite așa îmi țin promisiunea: noi, ardelenii, ne mișcăm mai încet, dar o facem bine. Nu o să-i cert pe cei care nu au mers la vot, dar îi răsplătesc pe cei care au votat. Să facem un lucru bun, zic.

Dai o mână de ajutor?

Folosesc #amvotat ca voucher și, de asemenea, ca hashtag pe toată comunicarea pe tema campaniei. Dacă vrei să susții și tu campania, dă share, te rog, și folosește hashtagul.

Ne vedem la turul 2 pe 16 noiembrie!