Colecționarul de timbre

De ce ți-ar fi util să citești acest articol.

Dacă ai obiceiul să suporți nedreptăți din partea unor persoane din apropierea ta până la un moment dat când explodezi, articolul ar putea să-ți fie util.
Dacă nu, nu.

Am scris articolul pentru că am vorbit în ultima vreme cu mai multe persoane apropiate cărora le-a fost utilă povestea.

Care e ideea?

Am citit despre acest “colecționar de timbre” într-o carte de NLP, al cărei titlu l-am uitat, altfel o precizam ca sursă. Acolo se dădea un exemplu pe care o să-l folosesc și eu.

Personajele: o secretară nou angajată și șeful ei. La un moment dat, șeful face gestul X1 care o deranjează pe secretară, dar nu spune nimic. Se numește că a pus un timbru în clasor.
Apoi vine gestul X2, X3 ș.a.m.d., până la un punct critic când ea începe să se simtă persecutată și victimă și devine foarte atentă la aceste gesturi. Cu alte cuvinte, începe să caute proactiv timbrele. Se numește că a devenit colecționar.
Zi după zi, “timbru” mai mare sau mai mic, până la momentul în care clasorul se umple. Și atunci explodează pentru tot clasorul, nu doar pentru ultimul timbru.

Conform legilor lui Murphy, ultimul timbru e unul mic. Ceva gen: șeful îi spune, fără măcar a intenționa să fie reproș, că e rece cafeaua. La care secretara începe să urle, devine isterică și își dă demisia. Clasorul s-a umplut, rolul de colecționar e împlinit.

 Unde se aplică?

Peste tot unde există relații interumane: la job, cu prietenii și (mai ales) în relațiile de cuplu.

Vestea proastă

Dacă te-ai recunoscut în comportamentul descris mai sus, bun venit în clubul din care eu încerc să ies. Vestea proastă e că nu e nimic original și nici “cool” în a avea un comportament de tipul: “eu suport cât suport, dar și când mi se umple paharul…”. Ești doar ceea ce se numește “drama queen“.

Este un comportament autosabotant. Singurul care greșește și care e, în final, vinovat ești tu. Dacă e să-i facem procesul șefului de mai sus, cu puțină obiectivitate o să constatăm că nu avem ce să-i reproșăm, pentru că nu a făcut nimic. Nu e nevinovat, căci nu s-a pus în discuție vinovăția lui. I-a spus cineva că gestul Xn derajează? I s-a dat posibilitatea să explice? Nu! A fost declarat vinovat fără proces și condamnat. S-a pus timbrul în clasor.

Ce e de făcut?

Nu am infatuarea de a da sfaturi, povestesc doar experiența mea.
Odată ce am descoperit că obiceiul de a colecta polițe și a le plăti la un moment dat pe toate e un banal obicei nesănătos și destul de răspândit, am făcut un calcul și a rezultat că e mai eficient din toate punctele de vedere să renunț la el.
De atunci încerc să tratez fiecare gest deranjant punctual. Xn trebuie rezolvat ca Xn, nu ca Σ(1..n) și, pe cât posibil, atunci, pe loc.
Dacă e să fac o estimare: 70% din cazuri se rezolvă fără a fi nevoie să pui timbrul în clasor. O rată mai bună o are doar comunicarea, dar despre asta în alt articol.

Succes!